| Bucuresti - | ||||||
|
||||||
|
|
|
|
Un concept ...
ITERATIA
Initial folosit in matematica pentru a desemna procesul de reluare multipla a unei ecuatii cu reintroducerea rezultatului in calcul, iteratia a devenit un concept in teoria catastrofei si apoi in teoria fractala, mai ales dupa ce computerul a fost implicat in matematicile aplicate.
In anii ’80, Formula lui Benoite Mandelbrot :
V=V2+C (in care C este constanta),
a fost iterata in computer si a putut genera figuri fractale cu evolutie infinita, revolutionand conceptia despre structura vietii si desfasurarea proceselor naturale in adancime. Psihologia moderna incepe sa beneficieze de aceste descoperiri prin aplicarea iteratiei fractale in intelegerea procesului de invatare, a structurarii personalitatii si a interactiunilor sociale. Spre exemplu, invatarea la copil este un proces iterativ, pe parcursul caruia cunostinele noi, deduse din experiente personale, sunt reintroduse prin joc in procesul gandirii si astfel genereaza noi dispozitii de invatare.
In teoria catastrofelor, iteratia explica aparitia evenimentelor majore, in urma acumularii efectelor unor micro-evenimente repetate care se inglobeaza in structuri. Psihologia clinica va putea tine cont de acumularile iterative in explicarea evenimentelor psihice revelatorii, in generarea atacurilor de panica, in manifestarile agresive etc.
Efectul Zeigarnik Dezvoltat de d-na psiholog Bluma Zeigarnik in urma unor influente din partea profesorului Kurt Lewin - unul dintre patriarhii psihologiei gestalt - efectul care-i poarta numele se refera la tendinta indivizilor de a prefera actiunile incomplete celor care au fost incheiate. Psihologia gestalt explica aceasta tendinta prin nevoia de a reconstrui un intreg deja cunoscut sau anticipat. Aplicatiile intelegerii efectului Zeigarnik sunt multiple: un ospatar va tine minte mai bine mesele unde inca nu s-a platit, un student va retine mai bine un capitol al carui studiu a fost intrerupt, un accidentat usor va avea tendinta de a se ridica imediat si a-si continua drumul dinaintea accidentului, un consumator de publicitate va fi atras de mesajele incomplete sau neclare. Despre anaclitic ... „Anaclitic" inseamna literal „sprijinit pe…", “bazat pe…” . Este un fenomen sau un simptom care se refera la dependenta fizica si emotionala fata de o alta persoana, dar in mod special se refera la dependenta copilului fata de mama sa.Freud se gandeste la situatia originara dintre mama si copil: doua obiecte, fiecare dintre ele primind o parte a investitiei libidinale a copilului.In ceea ce priveste iubirea parentala, dupa Freud aceasta functioneaza dupa tipul narcisic sau dupa tipul anaclitic. Conform tipului narcisic, omul iubeste ceea ce este el insusi, ceea ce a fost el insusi, ceea ce ar vrea sa fie sau persoana care a fost o parte din sine insusi. Tipul anaclitic se refera la femeia care hraneste sau la barbatul care protejeaza. Freud considera ca alegerea partenerului se structureaza, se bazeaza pe doua moduri: anaclitic - un partener care sa inlocuiasca imaginea parintelui de sex opus; narcisiac - un partener care sa fie asemanator persoanei in cauza. In psihanaliza freudiana se vorbeste si despre anaclisis. Freud a folosit acest termen pentru a desemna relatia primitiva dintre pulsiunile sexuale si pulsiunile de autoconservare: pulsiunile sexuale, care nu devin independente decat secundar, se sprijina pe functiile vitale care le furnizeaza o sursa organica, o directie si un obiect. In consecinta, se va vorbi de anaclisis pentru a desemna faptul ca subiectul se sprijina pe obiectul pulsiunilor de autoconservare in alegerea unui obiect al iubirii; este ceea ce Freud a numit tipul de alegere anaclitica. Relatia mama-copil se formeaza ca un tot unitar in perioada celor 9 luni de sarcina astfel incat dupa nastere, fara intermediul unei continuitati organice, ruptura biologica nu face decat sa confirme maturizarea acestei relatii, apta sa continue de sine statator, in proximitatea atasamentului matern. Abandonul maternal precoce reprezinta cea mai puternica trauma psihologica adusa unei fiinte umane in decursul intregii sale existente. Rene Spitz introduce notiunea de depresie anaclitica, definita ca un ansamblu de dezordini fizice si psihice care se instaleaza progresiv la sugarul separat de mama sa dupa ce a avut o relatie cel putin satisfacatoare in prima luna de viata. Daca mama revine la copilul sau ori se gaseste un inlocuitor eficient si acceptabil pentru copil pana la sfarsitul perioadei critice situate intre sfarsitul lunii a treia si sfarsitul celei de-a cincea luni de dupa abandon, tulburarile psiho-afective pot sa dispara, ramanand de recuperat retardul somatomotor, reversibil de asemenea prin aparitia unei motivatii si a spiritului de autoconservare.
Bibliografie:
PERSUASIUNE
Sunt lucruri pe care le spui ca sa-i convingi pe altii de ideile tale ... unele le poti folosi in viata de zi cu zi, altele la locul de munca, si cu totul altele cand incerci sa convingi un profesor ca meriti o nota mare la examen ... dar exista unele care sunt alcatuite din idei si fraze bine formulate, care actioneaza de cele mai multe ori intr-un mod irational asupra subiectului tinta si cu care ai sanse mult mai mari de reusita. Asta inseamna sa fii persuasiv. Presuasiunea este o forma de influentare, un proces de ghidare al oamenilor, pentru a adopta idei, atitudini sau actiuni. Persuasiunea se bazeaza pe discutii si pe atractivitatea prezentarii in locul folosirii mijloacelor de forta. Este procesul prin care tu convingi interlocutorul sa faca ceva. Este o activitate umana care decurge natural. Fiecare dintre noi convingem sau influentam mai mult sau mai putin, asa cum fiecare dintre comunicam mai intens sau mai superficial. De vreme ce persuasiunea face parte din fiecare aspect al societatii in care traim, este important sa invatam cum functioneaza ea. Intelegand persuasiunea ne va ajuta sa evaluam mai bine tehnicile de persuasiune folosite de altii si deasemena ne va ajuta sa ne dezvoltam propriile noastre mesaje persuasive in cel mai bun mod posibil. E bine sa cunoastem tehnicile persuasiunii, indiferent daca suntem ascultatori si cineva vrea sa ne convinga de un anumit lucru sau noi insine incercam sa convigem la randul nostru. De ce unii oameni sunt mai persuasivi decat altii? Cercetarile facute asupra acestui concept facute de psihologi ca Dr. Robert Cialdini si Dr. Kevin Hogan, ne spun ca suntem considerati persoane persuasive daca ascultatorii nostrii considera ca avem credibilitate. Credibilitatea o dobandim daca avem si aceste patru calitati: suntem experti in ceea ce facem, avem dinamism, veridicitate, si etica. Pentru a afla mai multe despre acest concept, despre tehnicile folosite, despre cum sa fim persuasivi sau cum sa nu ne lasam convinsi de alte persoane care se folosesc de tehnicile persuasiunii parcurgeti link-urile:
PROXEMICA Introdusa ca termen de Edward Hall prin anii 1960, Proxemica a fost împrumutata ca preocupare de la zoologul german H. Hediger, care observase ca animalele se comporta diferit, in functie de distanta dintre ele. Astfel, Hediger a descris distanta de fuga, distanta de atac, distanta personala si distanta sociala. Hall a considerat ca primele doua distante (cea de fuga si cea de atac) au fost eliminate de cultura umana si au fost definite altele. În cele din urma, el a considerat ca ne sunt specifice urmaoarele distant: cea intima cea personala cea sociala si cea publica. În functie de amplasarea indivizilor la aceste distante, pot fi observate modificari ale activitatii, ale comunicarii si ale atitudinii, cu diferente notabile între culturi, sexe, vârste, si ranguri sociale.
|
|
